Muzeul National de Istorie. Un caz.

UncategorizedNiciun comentariu

De cand n-ati mai fost la Muzeul National de Istorie? Sau ati fost vreodata? Recunosc, eu am fost o singura data, demult, prin 1998 sau 1999.

 

M-a contrariat insa un apel primit sambata in jurul pranzului. Mi s-a relatat o intamplare: pe ger si viscol, doua turiste englezoaice au vrut sa intre in Muzeu. Niste excentrice, probabil. Dornice de-o boare de cultura inaintea unui pranz pe cinste in Centrul Vechi.

 

Biletul de intrare costa 25 de lei. Femeile au vrut sa plateasca cu cardul. Alta bizarerie, probabil. Sa ceri “celui mai important muzeu al statului roman” (conform Wikipedia, http://bit.ly/1f3pvpO ) sa ofere un serviciu civilizat, deloc utopic pentru secolul XXI, pare deja un scenariu de science fiction. Femeile au iesit inapoi afara in viscol, cautand un bancomat si mormaind, evident, nemultumite: “The National Museum of Romania does not accept credit cards? This is very sad for Romania.”

M-a bulversat cumva intamplarea si m-a facut sa vreau sa aflu mai multe despre Muzeu. L-am “googalit” si mi-am zis “hai sa vad cum le arata siteul, ce informatii ofera publicului”. Surpriza neplacuta si aici:  “site is offline for maintenance”. www.mnir.ro. Mesajele care apar insa pe homepage sunt delirante: intr-un colt apare textul “We have added two new features”, in alt colt apare “our site is down”. Ghinion de nesansa! Aceeasi Wikipedia imi spunea “institutia are un site cuprinzator, inclusiv o scurta fisa a istoriei proprii”… Sunt convins ca strainul extravagant care si-ar mai dori sa viziteze totusi muzeul dupa ce ii consulta site-ul, e fie vreun mare pasionat de istorie, fie vreun masochist teribil.

 

Curiozitatea mea prindea aripi. Am intrat pe www.tripadvisor.com, pentru cine nu il foloseste, resursa nr 1 cand vine vorba de planningul unor calatorii, culegerea de informatii utile despre hoteluri, muzee, obiective turistice, restaurante. L-am folosit cu sarg in ultimii 10 ani, inclusiv in a repera tot felul de pensiuni si locuri speciale de la noi din tara, mai putin expuse turismului de masa. MNIR este pe locul 48 intre cele 84 de “atractii” ale Bucurestiului, asa cum au fost votate de cititorii site-ului. Scurtele cronici scrise de englezi, americani, olandezi (sau chiar un tip de Noua Zeelanda) sunt insa la fel de dure cu muzeul. “Not worth a visit”, “The staff did not speak English”, “It needs more explanations, more exhibits and more attention to details”, “The museum misses the opportunity to present Romania’s history, and shows very limited exhibition objects”. Un alt vizitator, clujean de-al meu, a pus punctul pe i intr-o recenzie-blitz: “The capital city and with all the history of Romania and this is the best that is on offer, very poor, don't bother going waste of time and money. Have a rest and a coffee instead. AVOID”. Am intrebat si pe altii si am primit raspunsuri mai prietenoase, zona unde se permite accesul publicului e ingrijita, nu ne facem deloc de ras, personalul e amabil, desi nu vorbeste engleza. Pacat insa ca oferta expozitionala e redusa, o mare parte din muzeu e in restaurare.

 

Auzisem de lucrarile de restaurare, dar nu mi-am inchipuit ca de vreo 12 ani la numar, 6.200 mp din cladire (din cei 8.000 mp utili ai muzeului) nu pot fi folositi in niciun fel.  Am gasit un reportaj cutremurator, recent, la Stirile ProTV. http://stirileprotv.ro/stiri/social/nepasarea-inculturii-sute-de-mii-de-piese-de-muzeu-sunt-pe-cale-de-disparitie-din-cauza-disputelor-politice.html. Veti vedea ca majoritatea spatiilor din muzeu sunt inchise si piese inestimabile sunt in pericol sa se distruga de la umezeala si igrasie. Si totul de la eternele litigii intre finantatorul lucrarilor de restaurare si constructor. Un scenariu des intalnit in toata Romania. Muzeul e paralizat si nimanui, acolo sus, nu ii pasa ca trebuie facut ceva. Urgent.

 

Am mers mai departe cu investigatia incercand sa depistez cati vizitatori trec pragul Muzeului, ce venituri se obtin din asta. In 2012 au fost 35.608 de intrari platite si alte 23.985 de bilete cu valoarea zero.  Mi-au rezultat aproximativ 100 de vizitatori platitori pe zi. Adica probabil 15 vizitatori pe ora. Mult, putin? Habar n-am, nu ma pricep. In 2013, o alta cifra gasita pe internet arata ca Muzeul a avut 46.000 de vizitatori. Spre comparatie, la Muzeul de Arta au venit 70.000 de oameni iar la MTR, 87.849 de vizitatori.

 

MNIR sta mult mai bine pe facebook. Sincer, nu ma asteptam. https://www.facebook.com/MNIRpage. Exista multe posturi si raspunsuri din partea muzeului la diferite intrebari, semn ca nu pasiunea si dedicarea celor care lucreaza in Muzeu e problema care doare. Tot pe pagina de FB  apare si un mesaj de scuze (doar in romana, din pacate) despre nefunctionarea temporara a site-ului.

 

Muzeul are, la fel ca toate marile institutii muzeale ale lumii, si o Asociatie de tip “Prietenii muzeului”. O veti gasi intrind pe pagina de web http://www.apmnir.ro. “Asociația noastră s-a format la jumătatea lunii martie a anului 2008, avand drept scop principal sprijinirea activităților muzeului și inițierea în parteneriat cu acesta de noi proiecte menite să crească vizibilitatea acestei instituții la nivel național și internațional și să amplifice rolul său în promovarea identității istorico-culturale românești.” Stimati prieteni ai Muzeului, daca tot vreti sa-l sprijiniti, incepeti de la baza. Nu fantazati gandind proiecte complicate, de anvergura panoceanica. Invatati-i cum sa ceara de la banca un terminal POS (culmea, nu costa nimic) si ajutati Muzeul sa devina mai vizibil si accesibil vizitatorilor straini. Faceti-l mai prietenos! Incepeti campanii de sensibilizare a mediului politic sau indemnati lumea sa se lege cu lanturi de coloanele de la intrare. Faceti ceva altfel o sa ne pomenim cu “Ruina Nationala de Istorie”.

 

Ma opresc din cercetare. Am un baiat de 6 ani si nu vreau altceva decat sa il invat sa creasca normal, intr-o tara, evident, anormala. Un semn de normalitate ar putea fi si existenta unor muzee atractive, unde copiii pot invata, se pot juca, se pot atasa de spiritul unui loc care e viu si in continua schimbare. M-am saturat sa ma bucur de vizita de la “Cite des sciences & de l‘industrie” din Paris si sa cred ca in tara mea nu va fi niciodata asa ceva posibil. Cu foarte putine exceptii, Muzeul e in Romania un loc prafuit, uitat, aproape gol tot timpul anului, un loc fara viata. Desi exista interesul, pasiunea si energia unor nebuni frumosi care (inca) se mai lupta cu birocratia, lipsa de bani si dezinteresul autoritatilor in a schimba ceva. Vorbim de politicieni, in mare majoritate bunici, tati si mame, care dau bani cu nemiluita, din toate directiile pentru implinirea faraonicei Catedrale a Neamului, dar care n-au mai calcat intr-un muzeu in Romania de ani de zile. Carora nu le pasa de cum va creste propriul copil sau nepot. M-am saturat sa-i aud dand vina pe predecesori si pe greaua mostenire. Sa iei puterea devine un raison d’etre. Sa vrei (sau sa stii) sa construiesti, sa lasi in urma cite ceva, sa ai viziune dar sa stii sa te apleci si spre detalii, ei bine, toate astea nu prea le ies.

 

Mircea Vasilescu avea dreptate vorbind despre demisii. Parc-am mai vrea…

×

Comentarile sunt inchise.