DE CE EU? – secventa pe stadion

Uncategorized11 Comentarii

Daca tot nu e inca gata filmul, m-am gandit sa va tin “in priza” cu niste clipuri din film. Mai ales ca zilele astea se vorbeste atat de mult despre anii 2000, despre “acoperiti”, politica si trafic de influenta.

Facand documentare pentru film, am gasit multe afaceri interesante, unele uitate, altele ingropate cu buna stiinta.

Azi, o oprire pe stadion.

„Calatoria continua.” 🙂

PS: Ii rog pe cei care nu inghit echipa Dinamo sa nu posteze comentarii de prost gust. Filmul e inspirat din fapte reale urmarind destinul unui procuror tanar, mare suporter al dinamovistilor, care mergea regulat pe stadion. La fel eram si eu pe vremea aia si inca nu m-am lecuit…

 

Political Animals

UncategorizedNiciun comentariu

…e una din piesele celor de la Grimus, care imi sunt foarte dragi. De fapt, sa nu fiu ipocrit – imi place cel mai tare.

In 2008, cand am ascultat albumul “Panikon” le-am scris un email baietilor, le-am zis cine sunt, le-am scris ca muzica lor e foarte tare (asa, ca un groupie inflacarat) si ca vreau sa-i ajut cu ce pot sa devina mai cunoscuti.

Asa am ajuns sa filmam un clip impreuna si apoi sa ramanem prieteni forever.

La cativa ani distanta, in timp ce lucram la documentarea si scenariul filmului “Cristian” (titlul de lucru initial), le-am spus ca daca voi ajunge sa fac vreodata acest film, vom face un clip la Political Animals cu imagini din film.

Nu exista o ilustrare muzicala mai buna a gandurilor mele legate de scenariu, de dilemele personajului principal, de felul in care functiona Romania anului 2002 (nu ca acum s-a schimbat prea mult…), de animalele politice care ne inconjoara si care striga, o data la cativa ani, regulat:

We don't mean “no harm” to anyone
We're just here to help you build a home
Don't be scared of our guns and uniforms
All you have to do is vote for us

 

Enjoy!


Bucuresti 555

UncategorizedNiciun comentariu

Nu sunt bucurestean, m-am nascut si am trait in Cluj pana la 18 ani.

Am detestat Bucurestiul in primii ani de studentie.

Am inceput sa-l simt de-abia dupa ce instructorul meu auto, excedat de politetea mea ardeleneasca in trafic, mi-a spus: baiete, daca nu preiei initiativa, ai imbulinat-o. In orasul asta, fie ii domini tu pe ceilalti, fie te domina ei pe tine.

Apoi, fortat de circumstante, am inceput sa-l cunosc si sa-l iubesc.

Am locuit pe Berthelot, am filmat in Salajan si Pantelimon, am condus iubite in zona Macaralei sau la Piata Gorjului, m-am mutat cu firma de pe Calea Vitan in Popa Soare.

Sarmul discret al Bucurestiului vine din multe contraste si tensiuni.

Bucurestiul meu de suflet, cel al anilor 90, insa nu mai exista.

Sarpele Rosu, Laptaria lui Enache, cantina Arhitecturii din Rosetti, magazinul de casete si CD-uri de pe Calarasi, „magazinul de sandwichuri” Sky de pe Magheru, Big Mamou, Backstage, Keoke, barul din Teatrul Mic, cofetaria de la Hotel Bucuresti, patiseria de la metrou Romana, cinematografele de pe bulevard, blocul ProFM, Hotel Cismigiu, blocurile neterminate de pe langă Bellu.

Un oras fara zorzoane. Fara borduri si ceasuri aurii.

Bucurestiul meu din studentie e un proiect de trecut.

Page 4 of 10« First...23456...10...Last »