Mari actori si regizorii lor straini

PersonaleUn comentariu

Nu stiu cum se face dar mi s-a intimplat in ultimii ani sa coproduc mai multe filme straine, care s-au filmat in Romania si in care au jucat mari actori romani. Actori uitati de regizorii nostri sau pur si simplu pusi pe raft, deoparte, intr-o categorie care se cheama “monstri sacri” dar pe care nu-i mai provoaca nimeni cu roluri interesante in film.

 

Azi, la disparitia Irinei Petrescu mi-am adus aminte ca dupa un rol intr-un film romanesc in 1992, urmatorul (si ultimul) ei rol a fost de-abia in 2010, in “Misiunea directorului de resurse umane” al lui Eran Riklis, productie majoritar israeliana, premiata la Locarno, dar nu neaparat cel mai bun film al lui Riklis. Irina Petrescu stralucea insa in citeva secvente din finalul filmului. Era impecabila. Tin minte cita bucurie i-a facut intilnirea cu Eran, lucrul pe platou si, in fapt, intoarcerea la cinema. Regizorul israelian imi vorbea minute in sir despre aceasta “intilnire speciala” si despre cit de mult inseamna Irina pentru el. Am tot sperat sa o mai vad intr-un film romanesc dar n-a fost sa fie…

Ursul de Aur: nota 6.34

Personale11 Comentarii

Succesul filmului “Poziţia copilului” este unul din subiectele de prima pagină azi în Romania şi e foarte bine că se întîmplă aşa. Romania este singura ţară est-Europeană care are o cinematografie premiată constant în ultimii 7-8 ani la cele mai mari festivaluri de film din lume. Suntem very fashionable, precum mai sunt doar cinemaul argentinian, cel grec sau cel iranian de pe la mijlocul anilor 90. Am devenit subiect de studii de caz şi multe ţări din blocul estic, precum Cehia şi Polonia, încearcă să afle care e miracolul boom-ului filmului romanesc. “What’s the secret formula?” se întreba încă din 1997 criticul de film american Lee Marshall.

 

Să fie oare recursul la o stilistică deja consacrată sau există un abil lobby romanesc pe lîngă toate juriile şi instanţele internaţionale posibile? Să fie de vină doar scenariile bine articulate, actorii excelenţi sau vorbim şi de multă şansă şi circumstanţe favorabile? Ei bine, nu. Totul se rezumă la talentul unor individualităţi aparte şi la capacitatea lor de a realiza filme extraordinare, făcute însă din nimic. Acelaşi Marshall concluziona: suntem o cinematografie “cash-poor but ideas-rich”.

 

Berlinul si filmele

Festivaluri3 Comentarii

M-am intors de la Berlinala. Cel mai bun film vazut acolo a fost BLANCANIEVES, un film spaniol minunat, vazut insa la proiectiile din European Film Market, nu in programul oficial. E o minune de film, “mai” alb-negru si “mai” mut si “mai” misto decit THE ARTIST. Nu voi intra in detalii, planuim la TIFF un supereveniment cu acest film, care – toata lumea spune asta – e cel mai bun film spaniol din 2012, va lua saptamina viitoare un noian de premii Goya si a fost in mod inexplicabil omis de americani pe shortlistul de la Premiile Oscar.

 

 

Mi-a placut mult si GLORIA, filmul chilianului Sebastian Lelio, unul din “rasfatatii” TIFF-ului, castigator la TIFF in 2007 cu SAGRADA FAMILIA. In mod evident GLORIA va apare in palmaresul Berlinalei (la fel de sigur precum POZITIA COPILULUI) pentru ca e un film caruia nu poti prea multe sa-i reprosezi, poate eventual faptul ca e prea light, nu pune probleme de viata si de moarte. Gloria e o femeie de 58 de ani care vrea sa traiasca normal, sa iubeasca si sa fie iubita desi are 58 de ani. Merge la yoga, face bungee, fumeaza iarba. So what? De vazut musai la TIFF.

 

Despre POZITIA COPILULUI s-a scris deja mult in tara, e unul din filmele care nu poate rata unul din premiile importante la Berlin. Stiam scenariul si eram curios daca ma va emotiona la fel de tare precum prima lectura. Ei bine, filmul mi s-a parut mai puternic, impactul inceputului si al multor altor secvente e naucitor pentru spectator. Nu stii cind trec doua ore. Luminita Gheorghiu e “meravigliosa creatura” a filmului. E de neuitat in fiecare secventa in care apare si face rolul vietii. Nu stiu daca am mai vazut in filmul romanesc ever un personaj feminin la fel de abject si lipsit de scrupule. Sa nu ratati filmul, se va lansa in 8 martie.

 

 

 

“Placerea vinovata” de la Berlin a fost vizionarea cu BEFORE MIDNIGHT, continuarea seriei incepute cu BEFORE SUNRISE si BEFORE SUNSET.

 

L-am vazut impreuna cu Tudor Chirila si ne-am minunat amindoi de cit de buni sint Julie Delpy (mai ales) si Ethan Hawke. Un scenariu impecabil, scris de cei 2 actori si regizorul Richard Linklater, un film sarmant, witty, care m-a binedispus toata seara de luni.

 

Am ratat THE ACT OF KILLING de Joshua Oppenheimer, documentarul care a dat peste cap Berlinala. Va fi si el la TIFF, le spun tuturor celor care vor veni in iunie la Cluj ca daca e sa vada un singur film musai-musai, THE ACT OF KILLING nu trebuie pierdut.

 

Page 5 of 10« First...34567...10...Last »