Supravietuitorul-Imparat gol, licheaua cu papion si filmul romanesc

Personale3 Comentarii

Scrisoare deschisa Domnului Eugen Serbanescu, director general al Centrului National al Cinematografiei (CNC)

 

Stimate Domn,

 

Am citit cu stupoare asa-zisul comunicat de presa publicat recent pe siteul CNC si semnat “Biroul de presa al CNC”, entitate inexistenta in organigrama institutiei dvs. Se poate gasi la http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-1452.pdf.

 

Textul nu este altceva decit un atac la persoana si un exercitiu de stil inadecvat pozitiei publice pe care o aveti. Cu acest text nu reusiti decit sa demonstrati o atitudine feudala constanta fata de cineasti si succesele lor. Calitatea de functionar public nu va da sub nicio forma dreptul de a ataca o persoana privata pe site-ul institutiei pe care o conduceti. O persoana care era, la data publicarii textului, un regizor proaspat castigator al Premiului Academiei Europene de Film pentru scurt-metraj, pe care, in paranteza fie spus, ati uitat sa il felicitati, cum ar fi fost firesc, potrivit mandatului nescris al functiei dumneavoastra. Pare ca nu cunoasteti nici macar valorile de baza prevazute in statutul functionarului public: Onestitatea şi integritatea în exercitarea funcţiei publice; Profesionalism şi inovaţie în exercitarea funcţiei publice; Calitatea serviciilor publice; Flexibilitate, adaptabilitate şi dinamism; Comunicare eficientă inter si intra-instituţională. Nimic din aceste valori nu transpar in activitatea dvs la CNC.

 

Subsemnatul, adica “licheaua cu papion”, a indraznit in luna decembrie sa spuna public ca s-a saturat sa asiste impasibil la dezastrul institutional in care se afla filmul romanesc si nu mai doreste sa valideze un CNC netransparent, vetust, care nu are nici o strategie si viziune de anvergura despre cinematografie, nu mai doreste sa legitimeze prin evenimente (gale , festivaluri, etc) prestatia penibila pe care o exercitati, in calitate de autoritate administrativa suprema, asupra filmului romanesc. De fapt, sunteti un Supravietuitor. Un Imparat gol. Pentru cei care nu va cunosc, sunteti un functionar public cu mandat nelimitat (caz aproape unic), sef absolut al cinematografiei romane din octombrie 2006, altfel doctor in aerodinamica si constructii aerospatiale, autor al romanului politic “Dupa-amiaza cu o nimfomana pe varful muntelui Paring” si al piesei de teatru “A doua scrisoare pierduta”. Unul dintre conducatorii cei mai contestati si tinta a numeroase scandaluri in ultimii 6 ani carora, insa, le-ati supravietuit cu brio, tinut fiind in viata de succesele pe banda ale filmelor romanesti. Ati devenit « un héros très discret ”, vorba filmului, un eficient si destept impartitor anual de fonduri, multumind « lupii tineri » dar si pe cei afirmati inainte de 1989, plus inerenta clica de profitori cotizanti. Sigur ca doar noi, cei din interiorul industriei de film, stim cum stau lucrurile. Pentru opinia publica nu s-au vazut decit succesele, fiindca opinia publica nu stie ca motorul acestor succese nu este si nu a fost intretinut in mers de catre dumneavoastra, ci dimpotriva.

Un foarte tare film scurt

PersonaleNiciun comentariu

Bafta la Oscar pentru Tom Van Avermaet, care a facut un film f. fain, Death of A Shadow, cu actorul cel mai cool al Belgiei (si nu numai…) Matthias Schoenaerts. L-ati vazut in “Bullhead” si “Rust and Bone”.

 

 

Tom a castigat Premiul cel mare la TIFF 2007, sectiunea “Umbre” si acum se umple de premii europene si mondiale pentru acest scurt-metraj, e in carti si pentru Oscar.

 

Sa-i tinem pumnii pana ajunge cu filmul la Cluj.

Bucuria lunii: INSULA. De la Teatrul National Cluj

PersonaleUn comentariu

Nu puteam sa las sa treaca anul fara sa zic nimic despre una din marile bucurii avute in luna decembrie. Altceva decat filme, premii, politica sau concerte de Craciun. Am fost la Cluj la inceputul lunii special sa pot vedea niste spectacole din admirabilul Festival “Interferente” organizat de Tompa Gabor si echipa lui de la Teatrul Maghiar. Asa s-a legat sa vad in fine “Insula”, dupa Gellu Naum, un spectacol de Ada Milea, la Teatrul National. La romani, cum ar veni 🙂

 

Nu sunt critic de teatru asa ca nu ma pricep sa zic in cuvinte alese ce are extraordinar aceasta mica bijuterie. Pot insa sa zic ca, timp de o ora, m-am bucurat, am ras, am fost undeva intre vis si realitate si, lucru rar, am simtit energia celor de pe scena, am simtit ca si ei se simt al dracului de bine jucand spectacolul asta. Pentru ca e crazy, e total “altfel” fata de ce am mai vazut in Romania, pentru ca tot ansamblul functioneaza perfect. Cred ca ultima data cand am iesit efectiv bucuros dupa un spectacol a fost, cu multi ani in urma, dupa “Cantareata Cheala” a aceluiasi Tompa Gabor, o alta traznaie de referinta. Actorii sunt toti minunati, canta foarte OK si nu prea merge sa faci remarci individuale pentru ca ar fi lipsit de orice bun simt.

 

E atata fantezie si simplitate in “Insula” incat cred ca Ada Milea si trupa ei ar trebui sa faca showuri prin tara, sa fie luati sub aripa de un impresar care sa cultive poporu’ si cu altceva decat cu “Pluralul englezesc” sau eternele piese de bulevard.

 

Nu stiu ce vrea Ada Milea sa-i aduca Mosu’. Eu sunt multumit ca mi-a adus ea mie un cadou neprevazut si nepretuit.

Page 6 of 10« First...45678...Last »