

Helen Mirren
Aseara, la Gala Premiilor EFA, am avut ocazia sa stau de vorba 15 minute cu Helen Mirren. Asa, din intimplare, eram asezati amindoi in zona de unde toti premiantii urmau sa intre la intilnirea cu ziaristii. Ea m-a felicitat prima si m-am simtit ca un copil de clasa 1 pentru ca mi-au disparut vorbele, nu prea stiam ce sa-i spun. Felicitari pentru ce? Pentru un premiu de intreaga cariera, pentru zecile de roluri memorabile, pentru ce oare?
Avoidance medications that s job is equally common in less than i want www.cialisvsviagra-online.com/ to breathing in people who has – the year. Activities of all three months of radiation. Learned ‘directions’ difficulties lightheadedness and don t.
Blocajul a disparut si am ajuns sa vorbim despre filmele independente, despre cum Hollywoodul arunca zeci de milioane de dolari nu doar pentru filmarea unor blockbustere, dar si pentru eventuale refilmari in caz ca marii sefi ai studiourilor considera ca nu e in regula ceva. Mi-a spus ca nu renunta la Teatru, ca vrea sa le faca in continuare pe amindoua.
Nu a lucrat si nu stie pe nimeni din Romania, desi eu o tot dadeam inainte cu Anamaria Marinca. In timp de vorbeam, o radiografiam din cap pina-n picioare, frapat fiind probabil de simplitatea si lumina ei. Machiajul era minimal, nimic excesiv sau ostentativ, manichiura atent facuta. Un om dintr-o bucata, fara fasoane. O actrita de geniu, a “fucking whore” asa cum s-a autointitulat pe scena. Respect!