Zsolt. Magicianul

Adica Bogdan Zsolt. Actor la Teatrul Maghiar din Cluj. As spune, fara echivoc, ca e unul din cei mai mari actori (cu buletin romanesc) in viata. Mi-am dorit de mult timp sa pot lucra cu el pentru ca l-am admirat mai ales pentru ce a facut in teatru. A luat 2 premii Uniter in 2004 si 2011 si l-am vazut pe viu in “Livada de visini” si “Hamletul” lui Vlad Mugur, in “Trei surori” – Tompa Gabor si in cele 3 spectacole semnate Andrei Serban care m-au marcat enorm: “Unchiul Vania”, “Strigate si Soapte” si “Hedda Gabler”. Regret ca nu l-am vazut insa in “Woyzek” precum si in multe alte spectacole unde, cu siguranta, era foarte bun.

Zsolt e un cameleon. Pentru ca e serios, muncitor, la locul lui, pe strada nici nu-l bagi in seama, dar seara la teatru sau pe platoul de filmare, Zsolt se schimba si devine un tip imprevizibil, seducator si plin de viata.

N-am mai vazut asa capacitate de transfigurare si cred ca Zsolt poate juca orice: vampiri, criminali in serie, colonei, procurori.

Acum citiva ani m-a impresionat cind a venit la o proba de film in Bucuresti dimineata devreme, conducind toata noaptea, dupa ce a avut spectacol seara in Cluj. I-am spus ca e nebun, ca e un efort mult prea mare dar Zsolt mi-a spus sa nu imi fac probleme, asta e meseria lui.

Meseria lui, de fapt, e foarte ingrata.

Munceste pe rupte in teatru, nu prea are timp de el, castiga penibil de putin (ca toti actorii mari de teatru care sunt platiti la fel cu cei care joaca un pic sau deloc), face film foarte rar in Romania pentru ca regizorii romani nu cauta actori de expresie maghiara pentru ca – vezi Doamne – se simte accentul (desi la Zsolt e abia sesizabil), face film foarte rar in Ungaria pentru ca nu are timp sa intre in jocurile industriei de acolo, sa intre in gratiile unor regizori si, in general, maghiarii din Budapesta nici ei nu dau prea multi bani pe colegii lor maghiari-ardeleni, cica maghiara vorbita in Ardeal e mai lenta, mai suava, putin mai arhaica (sper sa nu gresesc).

In Cluj nu sunt studiouri de dublaj desene animate, nu se fac reclame aproape deloc asa ca optiunile pentru un actor de limba maghiara sunt foarte putine.

Si asta poate e bine pentru ca Zsolt se poate concentra pe proiectele de teatru carora i se dedica 100%.

Intr-o tara normala, un actor de talia lui Zsolt ar fi facut 2-3 filme pe an. Ma uit in filmografia lui si vad ca in afara de “Apararea chineza” a lui Tompa Gabor, “Dallas Pashamende, “Iska’s Journey” si inca citeva titluri, nu prea mai e mare lucru. Ma bucur ca in week-endul asta se lanseaza in cinema “De ce fierbe copilul in mamaliga”, ecranizarea dupa Aglaja Veteranyi, unde Zsolt are un rol consistent (clujenii pot veni joi seara la cinema Victoriala premiera de gala de la 19.00).

Unul din motivele pentru care am filmat “Superman….” la Cluj a fost si dorinta de a lucra cu el. Nu am dat niciun casting pentru ca n-avea niciun sens iar felul in care a l-a ghidonat pe micutul Aaron a fost magistral. Asa cum am mai scris, am filmat foarte freestyle, ca la un documentar cine-verite si de cele mai multe ori, Zsolt avea sarcina sa extraga de la Aaron vorbele care ne trebuiau in film sau sa-l faca sa aiba reactiile necesare.

Mai cred ca Zsolt e un magician. In timpul spectacolului cu “Strigate si soapte”, inconjurat fiind in decor de pendule si ceasornice, Zsolt te face sa uiti de trecerea timpului si stai pironit cu ochii la el, mut de admiratie. La finalul spectacolului, am iesit din teatru si pentru cateva minute m-am blocat total: ceasul meu Tissot care nu ma tradase niciodata pana atunci, se oprise pur si simplu candva in timpul spectacolului. Fara alte cuvinte.